La început am fost M , apoi am devenit S = Foxy 🦊

Cine sunt eu?

Teoretic- sunt cei 22 ani luați și împărțiți în mod egal , câte unu așezat pe fiecare anotimp. Cu cele 22 de primăveri slabe și 22 toamne autoimune.

Practic – sunt o femeie , care potențial poate fi cuprinsă în momente de criză sau tristețe , însă depinde de starea general – agresivă a ființei mele.

Dacă facem o simbioză între teoretic-practic – Sunt Foxy , născută în octombrie , udată și îngrijită de familia mea. Până la 15 ani am fost copilul ideal. De la 16 ani am început să cunosc tristețea, ura, respingerea , dezamăgirea … Am schimbat copilul fericit – pe unul în devenire matur. La 17 ani am cunoscut ce înseamnă să fii atașată de o persoană , apoi înca 5 ani – în luptă continuă între acceptare și găsirea unui scop . Și iată-mă la 22 + 3 luni, OM matur . Iar la 22 – 2 luni , o persoană care pentru prima dată se îndrăgostește:spontan, imprevizibil, adolescentin. Și fiecare fată ar trebui să se îndrăgostească la o vârstă anumită . Cum ar fi la 15 ani prima dragoste , cu toate dezamăgirile rămase în spate , la 18 ani una mai matură și deja la 22 – o dragoste durabilă. Eu – am sărit peste aceste intervale și am luat-o din plin la ai mei 22. Și poate ar fi fost bine , dacă aveam ceva experiență în antecedente , însă prea ambițioasă am tras toate cuvintele de colțuri spre a fi mereu auzită și apreciată.

Sunt poate cea mai mare realizare a celor 48 de cromosomi și poate cea mai ratată ființă a umanității.

Sunt cel mai frumos răsărit pe mal de imaginație și cel mai tardiv și întârzâiat apus .

Cine sunt eu ?

Până acum , credeam că sunt născută pentru a Iubi , de Azi sunt pentru a Exista!

Și dacă ar fi să împart zilele după denumirile săptămâinii , atunci ziua mea perfectă este – cea în care te-am întâlnit pe tine . Și nu îmi este frică să recunosc că SSoarele a luat numele tău și cerul și marea , si lumea mea – toate sunt pentru ochii tai . Și știi de ce?

Ieri alesem ” Blue” pentru că așa arăta Fericirea mea . Astăzi am pictat în Negru . Mâine rămân fără culori . Și iată că am decis : Te mai aștept viața asta și Atât !

Cine sunt eu?

Sunt prezent – sunt Azi , sunt cele 20 minute trecute de când încerc să mă joc aici la limita cuvinte -lacrimi -nebunie.

Sunt studentă , colegă,amică, prietenă bună , cea mai bună. Sunt „cappucio” , sunt ” copila soarelui”.

Sunt materie din care tot se construiește ceva.

În trecut îndepărtat – fata care maschează sensibilitatea feminină în Independență și libertate .

In trecutul recent – femeia care și-a dorit din plin Dragostea , însă s-a ars pe cât se poate de bine .

Astăzi – sunt consecința dragoste mele neîmplinite, zbuciumate , pierdută în orgoliu și vanitate. Și uite că am ajuns la un sfârșit pe care îl vedeam ca un trofeu , însă cu trecerea orelor – pierdut de valoare .

Astăzi sunt uitată în timp, pusă la aceiași masă cu realitatea, forțată să dorm în același pat cu singurătatea . Încerc să iau o formă . În fiecare dimineață îmbrac înfățișarea unui om simplu care se trezește pentru ceva ,parfois împortant sau motivant . Găsesc prin geantă o formă de colegă , îmbrac rapid această mască. Peste câteva ore de cea mai bună prietenă, cu care merg la orele de franceză.

De studentă responsabilă să cunoască tema , de fiică iubitoare care își sună mama de 3 ori pe zi .

De stăpână, care își iubește la nebunie câinele – Thetis.

De tot pot să iau o formă .

Însă cum m-aș face forma inimii tale?

Deci sunt un Om nou , care după o luptă își caută scutul pierdut undeva prin sânge și răni pudrate cu țesut de granulație . Sunt o Nouă încercare a vieții , însă am deja un trecut în spate .

Te doar Caut pe Unde – visele devin mărunte !

Lasă un comentariu

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe